Blogul lui Ionut Pepenar

moment istoric: rcs&rds a pus oferta digi.mobil pe site - e de ieri, dar dupa incheierea postului anterior

Titlu de revista economica

Elena Udrea, în vizită tematică… ??

Chiar mai avem tupeul sa zicem ca-i batem pe sarbi?

Joi a fost lansat primul vaccin supra-numit anti-cancer: asociat cu 20 de decese in SUA, introdus prin program national de vaccinare la copiii din Romania (100.000 fete, 10 ani) - deci cine e prostu’?

Haideti la mitingul electoral de sprijinire a porcului. Pe bune!

gata, pe maine

Am primit pe mail (din multe parti) urmatoarele:

Subject: Criza financiara in Romania
Cumpărati Made in Romania tot ce se poate, de la orez pana la chestii de uz casnic. Nu ma refer ca trebuie sa cumparam Logan , daca vrem si avem bani de Mercedes, dar, producatorii nostri au dificultati sa exporte acum. Cu cat mai multi vor cumpara produse romanesti, macar pana trece criza, cu atat mai mult vor avea de lucru romanii din putinele fabrici care mai produc ceva in Romania si vom trece mai usor peste criza. Cumparand un produs romanesc se platesc impozite, salarii, chirii, dobanzi. Nu poti sa le cumperi pe toate din afara, dar atunci cand poti alege …

Cea mai usoara metoda de identificare a unui produs romanesc sunt in general primele 3 cifre din codul de bara. Acestea sunt fie 594 fie 642 (exceptie fac bauturile).

Trimite mai departe acest mesaj, pentru economia tarii noastre.

De ce nu cred in ele?

1) in Romania nu e criza. Nu e inca. Da, sunt unii care profita si se folosesc de motivul crizei, dar nu e cazul.

2) as vrea sa cumpar produse made in romania. Intrebarea e: ce gasesc? Ca de multe ori cele romanesti sunt inferioare calitativ decat cele din afara, cu ani de experienta in spate.

3) orezul romanesc e plin de mizerii. Loganul (romanesc) e o masina varza, mai proasta decat multe masini straine second-hand. Ca sa ajut romania si sa-mi cumpar un logan, va trebui sa platesc ani de zile statului roman niste rate imense. Daca se termina criza si nu mai vreau rate mari, crede cineva ca statul roman ma va ajuta? Nu.

Statul roman trebuia sa faca de 19 ani un brand “made in romania”, care sa ma faca sa-mi doresc sa cumpar asa ceva. Au trecut 19 ani (aproape 20!!!) si nu s-a intamplat mare lucru.

De ce as cumpara produse made in romania???

GSP-ul a lansat un DVD cu golurile lui Hagi. Nu mi l-am luat pentru ca nu am ajuns inca la o taraba. Pe SMS nu-l iau, nu ca ar costa ci pentru ca sunt tepit cu Cotidianul, unde am asteptat saptamani bune sa primesc comanda. Revenind la ideea GSP. Idee buna, promovare buna. Sau nu. Au ales un gol “perfect” ca fiind cel cu Columbia (apropos, Trilulilu a inceput sa bage reclame - politice - inaintea filmuletelor; cred ca o sa prefer totusi YouTube). Un gol frumos, important pentru noi. Insa a mai avut si alte goluri. Cel de mai jos mi se pare un gol perfect mai ales (sau si datorita) publicului si a comentatorilor. As fi promovat un DVD cu Hagi cu acest gol, cu tot cu comentariile turcilor. Pentru ca am senzatia ca ei transmit mai multa iubire decat ar putea transmite spectatorii si comentatorii romani.

Nu stiu ce jucator ar putea fi atat de iubit in Romania cum a fost Hagi in Turcia. Vedeti si ascultati, o sa intelegeti.

Sincer, as fi mers pe noutate. Pentru romani. Nu pentru ceva ce ni s-a dat de 14 ani non-stop. Un gol superb, dar… Asta era calea sigura. As fi pus si niste inima. Ca sa-i fac pe mai multi sa cumpere DVD-ul. Ca sa ii fac sa le sara inima din piept de mandrie. Cum am simtit in Maldive, pe o insula de localnici, banala. Romania? Nu am mai cunoscut pe cineva din Romania pana acum. Voi aveti ocean? Aaa, nu? Dar Black Sea ce e? Nu stiau decat de Hagi, care jucase la o echipa de langa Black Sea. Dar stiau. Despre astfel de sentimente as fi vrut sa vorbesc. Nu despre un gol superb, dar nu perfect. Nu perfect pentru ca nu te face sa tresalti. Asa cum te face filmuletul. Si golul, bineinteles.

Ascultati, chiar daca e in turca!

Am tot amenintat cu un post mai lung, in care sa-mi spun parerea referitoare la diferite directii pe care le sesizeaza lumea la blogul meu.

In primul rand, voi mai stiti ce este un blog?

Un blog (prescurtat de la expresia engleză web log, jurnal pe Internet) este o publicaţie web ce conţine articole periodice sau şi cu actualizare neîntreruptă, ce au de obicei caracter personal.

Cand am inceput sa scriu prima data in 2003, daca nu ma insel (am verificat, nu ma insel, era in 11.11.2003 cand am decis sa fac acest pas), am facut-o sub pseudonim. Fusese un articol in evz.ro din care am inteles ce e un blog. Si am retinut acel “character personal” din definitia celor de la Wikipedia. Doua cuvinte care m-au urmarit si ma urmaresc si acum.

Chiar daca am un blog cu dieta atkins, chiar daca mai am unul in care postez din cand in cand stiri din telecom sau pun bancuri pe cel de distractii, intotdeauna am pastrat ceva: caracterul personal. Toate blogurile ma reprezinta.

Sunt o persoana care rade des, poate mai rar decat as vrea in ultimii ani (deh, varsta, grijile). Sunt o persoana care viseaza, careia ii place sa scrie. Sa scrie ce simte. Sunt o persoana impresionabila (intr-un alt fel decat ar zice unii). Imi place cand vad o poza frumoasa, cand vad ceva interpretabil. Sunt o persoana careia ii place sa impartaseasca. Sunt din categoria celor care au lista de mailuri funny. Ii stiti, sunt cei pe care unii ii injura pe fata ca fac spam iar “pe la spate” si-ar dori sa primeasca si ei atatea mailuri incat sa le imprastie, la randul lor.

De ce spun toate astea? Pentru ca vreau sa subliniez un lucru. Scriu ce simt si cum simt pe blogul/blogurile mele. Poate uneori nu am cuvintele pe care le-am folosit in unele posturi pe care le-ati apreciat in trecut. Poate uneori nu vreau sa scriu ceva, vreau doar sa va fac sa radeti, pentru ca va vad si va stiu incruntati. Poate ca uneori, sub imaginea unor posturi distractive sunt multe cuvinte nespuse. Pe care nu le cititi cu atentie.

Urasc doua cuvinte: regret si dezamagire. Cand il aud pe ultimul la adresa mea, stau si ma intreb ce asteptari ridicate am provocat altora. Si de ce? Niciodata nu am zis ca sunt intr-un fel sau altul, ca scriu intr-un fel sau altul. Intotdeauna am spus ca sunt un om direct, care-si spune parerea. Care poate fi si buna si proasta. Care poate fi si inspirata si neinspirata. Dar ma reprezinta pe mine in momentul respectiv.

Stau si ma intreb: voi cum definiti calitatea unui blog?

Va intreb pentru ca se pare ca nu inteleg eu prea bine anumite lucruri. Sa va spun cum fac eu. V-am may povestit, dar o sa mai dau un exemplu. Proaspat. Dau de un blog. Prin diferite cai. Azi am vazut unul printr-un link in pagina de administrare a blogului meu. Linkul venea de la Un sfat pentru oricine . M-a facut curios, era un link nou. Am intrat si primul lucru a fost sa caut linkul catre mine. Am fost surprins sa vad ca sunt in blogroll, intr-o companie care mi-a facut placere. Apoi recunosc ca am cautat sa vad al cui e blogul. Nu am gasit nimic care sa-mi spuna prea multe. Am inceput apoi sa vad despre ce e vorba. Mi-a placut ideea de sfaturi. Asa ca am decis sa-l adaug in reader. Daca imi va place ce citesc in urmatoarele saptamani, il pastrez. Si il adaug la randul meu in blogroll. Si il promovez si printr-un post, de obicei. Fara sa fiu platit, cum mi se mai zice. De placere. Daca nu imi place, il scot. Si atat. Nu definesc criterii de calitate. Nu incep sa pun stachete. Nu. Daca “ma atinge”, inseamna ca e ceva ce-mi place. Daca in timp nu-l mai simt, nu-l mai citesc si gata. Nu voi fi niciodata dezamagit sau nu voi considera ca i-a scazut calitatea, indiferent de ce ar face. Pentru ca stiu ca e vorba de un blog. Ca e ceva cu caracter personal. Daca e ceva profesional/profesionist, nu mai e vorba de blog. E un site pe platforma de blog.

<paranteza> cand mi se intampla ca azi, sa-mi vad site-ul in blogroll-ul unui site de care nu stiu nimic, mi se pare un lucru extraordinar; ma face sa simt ca sunt oameni care apreciaza ceea ce scriu si nu pun link doar pentru ca am pus si eu link inapoi; e unul din momentele in care imi dau seama ca merita sa continui. </paranteza>

De ce acest post?

Nu am avut niciodata intentia sa imi explic actiunile sau deciziile. Tin cont de multe pareri, in sensul ca ascult ce au ele de zis, dar decid singur si nu dau explicatii in general. Insa in ultimul timp am primit feedback. Lucru pe care mi l-am dorit si mi-l doresc mereu. Numai ca mi-am dat seama ca oamenii au pus blogul asta pe un loc unde nu e bine sa fie.

Blogul asta sunt eu, sunt ceea ce cred, ceea ce simt. Si va fi in continuare. Indiferent ce scriu, ce gandesc, ce postez. Ca e vorba de un banc, de mai multe, de poze. Sau ca din cand in cand apare cate un post interesant (daca apare).

Ce scriu in el scriu si pentru ceilalti, dar si pentru mine. Sunt un critic foarte exigent al meu. Daca nu-mi place a doua zi ce am scris cu o zi inainte, scot postul. Daca imi place, il las. Daca imi place sa fac experimente cu texte din x cuvinte, le fac. Si le marchez ca atare, inca din titlu, pentru ca cei care mai intra din cand in cand pe blog sau in reader sa le evite.

Dar blogul acesta are un caracter personal. Si d’aia postez ce-mi place. Chiar daca altii ar vrea sa gaseasca altceva. Sunt sigur ca pot gasi altceva si pe alte bloguri. Pentru ca momentan blogosfera romaneasca e destul de mare. Si da, multe sunt cu poze si cu bancuri. Si filme. Dar unele sunt facute pentru trafic sau bani. Altele sunt facute si pentru a pastra. Pentru viitor.

Pentru cei cu bloguri: voi v-ati citit vreodata posturile din urma cu luni, ani? Ati fost curiosi sa vedeti cum v-ati schimbat? Cum ati avut si voi perioade diferite? Nu v-a uimit? Nu ati avut si voi perioade cu “calitate scazuta”? V-ati gandit vreodata ca un post care voua vi se pare genial altora li se pare penibil? Probabil ca da, dar ati zis: e blogul meu, scriu ce vreau eu, scriu despre parerile mele. Nu?

In fine, un post lung, care poate nu are cap si coada. Dar are niste idei pe undeva pe acolo. Cert e ca voiam sa zic ca, indiferent ca blogul e scris sub pseudonim sau semnat cu numele real, indiferent de ocupatia celui care scrie, atata timp cat cel ce scrie vrea sa-si expuna ideile personale, o poate face. Indiferent cine citeste si ce citeste. E dreptul autorului de a pastra caracterul personal al blogului.

P.S. Postul a fost scris in Office 2007. Si recunosc ca mi-a fost destul de greu sa gasesc de la inceput de unde dezactivez spelling-ul si grammar-ul. Asa ca e posibil sa apara mici greseli de editare… Sunt de la el, nu de la mine

proverb: un rau nu vine niciodata singur

clic pentru varianta marita

3,80 lei pentru un dolar?

Dialoguri spumoase prin stupizenia lor - da’ ce am ras la ele

Mobile operators seek deals - bineinteles ca vorbim de chinezi si indieni; probabil ca ceilalti se gandesc dar nu zic nimic

Romania anilor 1900 pe google de la Life - din pacate am aceeasi temere pe care o are si Adrian, caruia trebuie sa-i multumesc ca ne-a dat linkul, pozele sunt superbe!

Sunt un om important! - mai bine nu cititi, vedeti filmul. Suna un pic… altfel

Seful Nomura Holdings, cea mai mare casa de brokeraj japoneza: Criza mondiala de lichiditati a luat sfarsit

Se apropie criza, romanul se apuca sa bea. Tarie

România peste SUA la capitolul utilizatori de Internet cu acces la conexiuni de mare viteză

si cu asta teoretic ziua s-a incheiat. Restul de stiri interesante, de seara (daca sunt), pe maine.

asta era bancul:

Ursul mergea linistit prin padure cand se aude strigat de lup:
-Ei, ursule, cum e sa ajungi vedeta?
-Eu? De unde si pana unde?!?
-Cum, nu stii? La Cluj au facut o bere cu numele tau!
-Aiurea, faci misto de mine…
Mergand mai departe prin padure, se intalneste cu vulpea…
-Felicitari, ursule, felicitari!
-Pentru ce?
-Ei, nu mai fii modest, acum ai ajuns vedeta!
-Eu? De cand?!?
-Nu stii ca au facut o bere cu numele tau?
Suparat, ursul se gandeste ca au facut un complot in padure ca sa rada pe seama lui… asa ca se hotaraste sa coboare in oras sa se convinga. Cum ajunge acolo, intra in primul bar si, uitatandu-se fix la barman, ii cere:
-Buna ziua, va rog frumos, dati-mi si mie o bere Danut!

iar asta e realitatea

In asteptarea pranzului, la Poiana Brasov

In asteptarea pranzului, la Poiana Brasov